Recunoaște specia... după cântec
Cântecul păsărilor este carnetul lor de note, dar nu de calificative, ci de note muzicale, cartea lor de vizită cu alte cuvinte. Nu de puține ori cântecele sunt tot ceea ce „vedem” din păsări. Adesea ele ne încântă cu repertoriul lor, ascunse în coronamentul arborilor din parc sau din pădure, din tufișuri dese sau de la distanțe și înălțimi prea mari pentru a putea spune cine e cântărețul.
E o provocare, un fel de quizz auditiv, să recunoști înaripatele doar după melodiile cântate. Uneori nici ornitologii nu nimeresc din prima! Păsările au cântece complexe, se imită unele pe altele, imită alte sunete din natură, astfel că e nevoie de exercițiu pentru a putea asocia cântecul și specia.
Recunoști?
Cuibărește pe pământ, în apropiere de apă, uneori în scorburi ale arborilor sau chiar pe clădiri, caz în care vedem puii la plimbare prin oraș, în drum spre apă.
Recunoști?
Masculul are un harem de până la 12 femele, pe care le apără în fiecare primăvară, la fel și teritoriul. Apărarea teritoriului se face de regulă prin cântec specific și bătut din aripi, de pe o suprafață mai ridicată.
Recunoști?
Tăcut în afara sezonului de împerechere, cântecul său nu excelează prin melodie sau variație.
Recunoști?
Chiar dacă interpretul nostru nu cântă răpitor de frumos, putem spune cu mâna pe determinator că vizual este o încântare, mai ales masculul cu spatele lui maroniu-roșiatic și capul gri-albăstrui.
Recunoști?
Pasărea cuibărește pe lacuri și râuri cu ape lin curgătoare, cu vegetație. Extrem de teritorială, pune pe fugă intrușii pe care îi atacă cu înverșunare.
Recunoști?
Nu trebuie neapărat să fii pe plajă pentru a-l asculta. Specia este în plină expansiune, astfel, pe lângă litoral și lacuri, cuibărește de ceva ani și în câteva dintre marile orașe.
Recunoști?
Nici vorbă să fie turturica, cu care este foarte des confundat. Nici cântecele nu sunt chiar identice.
Recunoști?
Solista noastră cântă rar la matineu, îi plac mult concertele târzii. Ea este pasărea care mobilizează tot cartierul cu cântecul ei. Unora le place, altora nu prea, spre deloc.
Recunoști?
Cântecul cel mai comun este un fluierat profund, scurt, constant, repetat la fiecare 2-4 secunde, „tiuh”, ușor de ținut minte. Pe durata împerecherii cuplul formează un duet cu tonalități diferite.
Recunoști?
Cântecul său este frecvent repetat la înălțime, în cor și se aude de la distanță. Este un cântec așteptat primăvara, specia fiind oaspete de vară în România.
Recunoști?
Specie sedentară, preferă pădurile rare și pajiștile cu arbori maturi, dar o putem vedea și în parcurile și grădinile din orașe.
Recunoști?
Deși nu arată și nici nu ai zice auzind-o cântând, este o ciocănitoare, singura specie migratoare de la noi.
Recunoști?
Ciripitul ei vesel este asociat cu sosirea primăverii, la fel de mult precum silueta ei, executând zbor acrobatic pe cerul lunii aprilie, când revine, din Africa, pe meleagurile noastre.
Recunoști?
În trecut obișnuia să cuibărească în habitate stâncoase, în ultima vreme însă este o specie care s-a mutat și la oraș, că avem și aici stânci de … beton. Cântă din vârful stâncilor la fel de bine ca de pe gardul sau acoperișul casei.
Recunoști?
Cântecul e puternic și clar și, cum pasărea începe concertele pe la 5 dimineața, de îl ai vecin sub geam, nu îți mai trebuie deșteptător.
Recunoști?
Are unul dintre cele mai frumoase și variate cântece, care ne înfrumusețează auditiv primăverile, iar scena e de regulă ascunsă în coronament.
Recunoști?
Acest trubadur al mlaștinilor și al maidanelor umede este un cântăreț neobosit. Cântă și ziua și noaptea, ba concertează chiar și masculii rămași fără femele, după perioada de împerechere.
Recunoști?
La noi cuibărește în vegetația de pe sol, în păduri de foioase, parcuri sau grădini. O dă de gol cântecul ușor de recunoscut, un repetitiv „cif-ciaf”, dar și faptul că este foarte activă și îndrăzneață, mișcându-se neîncetat în frunzișul verde.
Recunoști?
Este capabil să se deplaseze cu capul în jos pe scoarța copacilor, fiind singura noastră pasăre capabilă de astfel de performanțe.
Recunoști?
Chiar dacă pare greu de crezut, e păsăre cântătoare, la fel ca privighetorile și ciocârliile.
Recunoști?
Este și un cântec cu „autor necunoscut” într-o mare măsură, deoarece pasărea este extrem de timidă și rareori observată, deși este o specie relativ comună.
Recunoști?
Este una dintre păsările cu repertoriu extrem de bogat ce poate fi auzită la noi în țară. Cântecul variat se obține prin imitarea unui număr remarcabil de specii de păsări și nu numai.
Recunoști?
Doar masculul e responsabil cu muzica în această familie! E mai colorat decât femela. Vocea puternică și cântecul îl să fie una dintre cele mai comune voci de pasăre.
Recunoști?
Specie sedentară, poate fi observată în parcuri, livezi, grădini, iar iarna zboară în grupuri de câteva zeci de indivizi colorați, în căutare de hrană.
Recunoști?
Cântă și de la înălțimea tufelor și din zbor. Ba vine chiar și la masă, dacă îl invitați, sedentar fiind, iarna este un vizitator frecvent al hrănitorilor.
Recunoști?
Este autoarea unui cântec apreciat de mulți compozitori, printre care se evidențiază Ludwig van Beethoven, bănuit că a împrumutat puțin din melodiile speciei pentru începutul celebrei Simfonii nr. 5.
Dacă ai reușit să recunoști măcar jumătate dintre specii, e momentul să ieși în parc sau în pădure să le asculți. Ia cu tine un ghid de identificare și un binoclu, pentru că le vei și vedea, nu doar auzi.
CONTRIBUIE
Poți contribui cu observații valoroase la cunoașterea răspândirii speciilor de păsări pe teritoriul României. Ornitodata, baza de date a SOR, îți pune la dispoziție o unealtă dedicată, o aplicație de colectare a observațiilor tale, disponibilă pentru Android și IOS.
